Alex Ciocan

Maros Bike Marathon – Abandonul nu a fost o solutie

Posted on 28. Sep, 2011 by Alex Ciocan in alex ciocan

Ca de obicei, am ajuns sambata seara, tarziu la Cluj. Mereu apar treburi de rezolvat pe ultima suta de metri si mereu inainte de un concurs important. Oricum, m-am dus cu ganduri de un rezultat bun, pe podium. Nu ascund nici ca pentru mine doar locul 1 este un rezultat bun

In plus sponsorii mei de la Natural Plus, cei carora le datorez faptul ca in 2011 nu mi-a lipsit nimic din punct de vedere al suplimentelor, promisesera ca vor veni la start pentru a ne cunoaste. Ei au venit,  insa din pacate nu am reusit sa-i cunosc si personal, eu abia plecand in cele 5ore de cursa… Ne-am promis insa sa ne cunoastem in Bucuresti, mai ales ca am aflat  ca sunt chiar coleg de club cu fiul lor!!!

Cursa a inceput destul de rau. Picioarele nu raspundeau desi ma incalzisem destul de mult, transpiram “la greu” iar bicicleta parca nu era a mea. Nu-mi venea sa cred cat de tare au plecat altii dar de fapt eu eram cel ce incepuse slabut. In fine, incet incet incep sa-mi revin, sa prind alti concurenti si sa-i depasesc si sa recuperez timp important fata de cei din frunte. Chiar incepusem sa-mi fac calcule si sa ii trec prin sita pe cei din fata mea cand…….
V-ati asezat vreodata pe sa si n-ati gasit-o la locul ei???

Ei bine, mie mi s-a intamplat pentru prima oara la Maros. Nu e placut deloc! Doare rau! ).

Nu va mai zic ca mi s-a-ntamplat de 3 ori. O puneam, ea pica. Norocul meu ca am gasit-o de fiecare data.. Pana cand mi-a venit geniala idee s-o leg fedeles cu camera de rezerva. Nu ma intrebati cum, n-as mai fi in stare odata. Pe sub cadru, in jurul tijei, cu un nod enorm pe varf. Singurul castig a fost ca nu am mai pierdut-o, dar ea se tot misca in toate directiile si incerca sa scape.

Rezultatul? In primul rand am reusit sa termin concursul chiar in premii. In al doilea rand am mers cracanat, schiopatand si cu grimase de durere 3 zile(pana azi cand si povestesc). Nu ascund faptul ca mi-a trecut si ideea de a abandona la care am renuntat foarte rapid. Nu, nu, nu……nu ma considerati un erou ci pur si simplu mai aveam 40km in orice directie as fi luat-o, eram in the middle of nowhere si nu stiam pe unde e mai aproape sosirea ).
Nu va sfatuiesc sa va verificati bicicleta, sigur o faceti si nu exista componenta care sa reziste la nesfarsit. Nu dati vina pe ele. Sunt foarte bune saracele dar competitiile mtb si cele de sosea solicita la maximum bicicleta.
Sfatul pe care imi permit sa-l dau este sa nu abandonati niciodata. E o vorba – “ce nu te omoara te face mai puternic”.

PreviousNext

•